Într-o zi un profesor universitar s-a decis să-şi înfrunte studenţii.
El i-a întrebat:
- Dumnezeu a creat tot ce exista ?
Un student a răspuns curajos:
- Da, bineînţeles !
- Chiar tot ? , a întrebat profesorul
- Da, tot ! , a răspuns studentul.
- Atunci Dumnezeu a creat şi răul. Pentru că răul există – a replicat profesorul.
La acest argument studentul nu a mai ştiut ce să zică şi a rămas tăcut.
Profesorul era satisfăcut de ocazia de a demonstra încă o dată că credinţa este doar un mit.
Deodată un alt student a ridicat mâna şi a spus:
- Pot să vă adresez o întrebare, domnule profesor ?
- Bineînţeles, a venit imediat răspunsul.
- Frigul există?
- Bineînţeles ! A răspuns profesorul. Nu ţi-a fost niciodată frig ?
- De fapt, domule profesor mă simt nevoit să vă contrazic: frigul nu există. Ştiinţa fizicii ne spune că frigul este absenţa căldurii. Un obiect poate fi studiat doar dacă acesta emite căldură deoarece doar căldura obiectului transmite energie care apoi poate fi măsurată. Fără căldura obiectul este inert, incapabil să transmită semnale. Frigul nu exista. Oamenii au creat termenul de frig pentru a exprima lipsa căldurii.
- Dar întunericul ? , întreabă studentul.
- Există! vine răspunsul profesorului
- Din nou greşiţi, domnule – Întunericul este lipsa luminii. Putem studia lumina şi strălucirea, dar nu şi întunericul. Prisma lui Nichols ne arată variaţia diferitelor culori şi modalitatea în care acestea pot reflecta lumina în funcţie de lungimea de undă. Întunericul este termenul creat de noi pentru a explica lipsa luminii.
În final studentul întrebă:
- Şi răul, domnule profesor, răul există? Dumnezeu nu a creat răul. Răul este absenţa lui Dumnezeu în inimile oamenilor, este absenţa dragostei, omeniei şi credinţei. Dragostea şi credinţa sunt ca lumina şi căldura. Ele există. Absenţa lor dă naştere răului.
Acum era râ
ndul profesorului să tacă.
Numele studentului era : ALBERT EINSTEIN